Cu flaşneta pe străzile Bucureştiului de altădată

O lume care astăzi mai poate fi reconstituită doar din poze, din filme documentare sau din cărţi este cea a Bucureştilor de odinioară.

Cu tot farmecul ei decadent şi adesea sărăcăcios, acea lume ne atrage încă privirile şi dorinţa de cunoaştere şi datorită personajelor pitoreşti care o populau.

 

De pe străzile Bucureştiului de altădată erau nelipsiţi flaşnetarii. Fie că îşi purtau maşinăriile pe umeri, ca pe acordeoane, fie că le împingeau pe cărucioare, flaşnetarii dădeau un farmec aparte oraşului. Astăzi, în Centrul Vechi, prezenţa lor este privită ca o simplă curiozitate. Pe vremuri însă erau o prezenţă obişnuită pe străzile oraşului şi aduceau bucurii efemere trecătorilor oferindu-le „bilete de papagal” şi împrăştiind în jur muzica sincopată a flaşnetei.

 

„Păsărarii” sunt prezenţe tot mai rare în pieţele din Bucureşti. Odinioară, Oborul era plin de ei, amatorii de păsăret cântător sau de colivii sofisticate nefiind puţini. În lipsa păsărilor exotice se comercializau sticleţi, piţigoi sau canari, „zburătoare” care umpleau cu trilurile lor atmosfera pestriţă a pieţelor bucureştene de altădată.

 

 

„Spoi tingiri! Spoi tingiri” – iată un strigăt altădată familiar prin mahalalele Bucureştilor, înlocuit astăzi cu mai puţin trezitorul de nostalgii „Fiare vechi cumpăr!”. Dovada că ţiganii spoitori îşi făceau foarte bine meseria stă în faptul că mulţi oameni folosesc încă ceaune, cazane sau alte astfel de accesorii necesare în gospodărie, meşterite de aceşti adevăraţi maeştri ai unei meserii aproape dispărute.

 

 

Tramvaiul tras de cai – un vehicul dispărut de mult de pe străzile Bucureştilor – este acel mijloc de transport care stârneşte, poate, cele mai multe nostalgii. În această imagine, plecarea tramvaiului spre Moşi este acompaniată ad hoc de un mic grup de cântăreţi ambulanţi, un cobzar, un acordeonist şi un viorist, de a căror muzică par să se bucure cei câţiva călători.

 

 

Printre apariţiile pitoreşti pe străzile Capitalei se numărau şi vânzătorii de castane prăjite. Aciuaţi pe la vreun colţ de stradă sau prin pieţele bucureştene, aceşti comercianţi ambulanţi îşi ofereau produsul în condiţii destul de precare, însă castanele prăjite erau bune chiar şi aşa, îndeosebi în zilele friguroase când, consumate calde, alungau nu numai foamea, ci şi senzaţia de frig.

 

 

Traseul bucureştean al vânzătorilor de ziare pornea aproape întotdeauna de pe Sărindar, stradă unde erau concentrate mai toate redacţiile ziarelor şi tipografiilor din Bucureşti. Ultimele ştiri, strigate în gura mare, convingeau mai mereu clienţii să cumpere ziarul. Vânzătorul din imagine oferă „Evenimentul Zilei”, pe a cărui primă pagină sunt titluri dintre cele mai dramatice: „Centrul de apărare britanic din Grecia, străpuns de germani” sau „Violent atac al aviaţiei germane asupra Londrei”.

 

„Bucureştenii îşi acordă luxul primejdios al culturii în felul lor, citind şi comentând ce scrie la gazetă.” – Ioana Pârvulescu

 

 Surse foto:   http://www.muzeulbucurestiului.ro/main.html

 Surse:   Ioana Pârvulescu, „Întoarcere în Bucureştiul interbelic”, Editura Humanitas, 2003

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial