Bucureştiul meu iubit – artă în diversitate

Bucureştiul de odinioară oferea nu numai un inedit spectacol al străzii, cu amestecul pestriţ de culturi şi de obiceiuri specifice zonei de tranzit dintre Occident şi Orient, ci şi un mozaic de clădiri de o diversitate extraordinară, care rivaliza deja cu cele ale unor oraşe cu tradiţii mult mai vechi. Oraşul s-a mai schimbat de atunci, însă multe dintre edificii continuă să îi fascineze pe iubitorii istoriei acestui oraş mereu surprinzător.

 

Strada Regală
Vechea stradă Ion Câmpineanu, care începea de la intersecţia cu Ştirbei Vodă şi ţinea până la Piaţa Teatrului, a fost trasată încă din 1871, când se găsea în „culoarea de roşu” – una dintre cele cinci culori care delimitau sectoarele Bucureştilor de odinioară. Pe acest traseu au fost sacrificate două dintre cele mai vechi biserici ale Capitalei, „Stejarul” şi „Sf. Ionică”. Dincolo de Hotelul Continental începea Strada Regală, la intersecţia cu Strada Academiei aflându-se două hoteluri: Stănescu şi Union. La capătul dinspre Bulevardul Brătianu (actualmente Nicolae Bălcescu) a fost construit celebrul bloc Carlton, prăbuşit la cutremurul din noiembrie 1940. În fotografie apare vechea clădire a hotelului Union.

Hotelul Union
La începutul anilor ’30, în galeria hotelurilor de lux ale Bucureştilor, care cuprindea nume precum Grand Hotel du Boulevard, Hotel de France, Athénée Palace sau Hotel Splendid, a fost adăugat încă un nume care va intra în istorie: Hotel Union. Dat în folosinţă în 1932, stabilimentul a apărut pe fondul unei afaceri prospere, iniţial hotelul fiind unul modest. În apropiere se află două dintre cele mai cunoscute hoteluri din Capitală, Continental şi Stănescu (devenit ulterior Negoiu), acest triunghi de clădiri dând un aspect deosebit intersecţiei străzilor Academiei cu Regală sau Căii Victoriei cu Ion Câmpineanu. Hotelul Union a fost renovat în mai multe rânduri, fiind şi în ziua de azi una dintre cele mai frumoase construcţii rămase din perioada interbelică.

 

 

Universitatea
Construcţia monumentalei clădiri a Universităţii a început în 1856, în timpul căimăcămiei lui Alexandru Ghica, şi a fost terminată în 1869, la trei ani după venirea pe tron a lui Carol I. Înainte de începerea lucrărilor a fost trasat ceea ce s-a numit la vremea respectivă primul bulevard al Bucureştilor, care ţinea practic de la Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) până la actualul rond de la Universitate. Pentru realizarea acestor construcţii a fost sacrificată Mănăstirea „Sf. Sava”, pe locurile ocupate odinioară de acest edificiu apărând cele patru statui (Spiru Haret, Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu şi Mihai Viteazul), precum şi Palatul Societăţii de Asigurare Generală. Corpul vechi al clădirii, cunoscut şi sub denumirea de Palatul Academiei, a fost afectat de bombardamentele din 1944, fiind refăcut ulterior în configuraţiarămasă până în ziua de azi.

 

Muzeul Kalinderu
Situat în apropiere de Parcul Cişmigiu, la mică distanţă de strada Ştirbei Vodă, pe strada Dr. Vasile Sion, Muzeul Kalinderu are o istorie dintre cele mai interesante. Clădirea îi aparţinea lui Ion Kalinderu, care a ocupat, printre altele, funcţiile de administrator al Domeniului Coroanei şi de preşedinte al Academiei Române. A fost realizată între 1906 şi 1908 de arhitectul I.D. Berindei şi era practic un complex de trei clădiri care au adăpostit, în timp, una dintre cele mai valoroase colecţii de artă din acea vreme. După moartea lui Ion Kalinderu (1913), muzeul a intrat, în 1914, în patrimoniul statului. Clădirea a fost afectată de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial, multe dintre exponate aflându-se, în prezent, la Muzeul Naţional de Artă.

 

Sursa: Aristide Ştefănescu, „Bucureştii anilor ’30”, Editura Noi, 1995

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial