Bucureştii, de la ciobanul Bucur la Beizadea Viţel

Cinci locuri emblematice pentru istoria Bucureştilor păstrează, prin puterea sugestiei fotografice, imaginea acestor zone ale oraşului aşa cum arătau ele când au fost imortalizate. Cinci locuri pe lângă care trecem uneori fără să le cunoaştem istoria sau fără să ştim cine au fost aceia care au contribuit la edificarea lor.

 

Biserica Bucur a fost multă vreme creditată ca fiind primul lăcaş de cult al Bucureştilor, considerându-se că a fost construită încă de pe vremea legendarului păstor cu acelaşi nume. Cercetările arheologice au stabilit că această biserică a fost ridicată în secolul al XVIII-lea ca parte a complexului mănăstiresc de la Radu Vodă, construit în secolul al XVI-lea.

 

 

Aşa arăta Aleea Patriarhiei după restaurarea complexului mitropolitan din 1931. Potrivit spuselor lui Aristide Ştefănescu, „eleganta Alee a Patriarhiei este un model de tratare urbană a unei artere de acces spre reprezentativul Palat al Parlamentului”. Este de remarcat prezenţa statuii Lupoaicei, care a „sălăşluit” în acest loc emblematic pentru arhitectonica Bucureştilor între 1931-1965.


Proprietarul acestui palat construit între 1897-1901 a fost Grigore Sturza, supranumit Beizadea Viţel. Porecla venea de la faptul că, fiind un om care practica exerciţiile fizice specifice culturismului, îi plăcea, pentru amuzament, să ridice un viţel în braţe. Clădirea a fost o vreme sediul Ministerului de Externe. A fost afectată de bombardamentele din 1944 şi a fost demolată în 1946, între timp fiind construit în apropiere Palatul Victoria, care a devenit noul sediul al ministerului amintit.

 

Construirea acestui monument a început în 1935, după planurile celebrului arhitect Petre Antonescu. Anterior, la capătul Şoselei Kiseleff, în 1878, fusese ridicat un Arc de Triumf de „mucava” pentru parada Independenţei care a avut loc pe data de 8 octombrie a aceluiaşi an. În 1922, la „rondul al doilea”, a fost amenajată o „construcţie provizorie de lemn”, pentru ca abia 13 ani mai târziu să se înceapă ridicarea monumentului existent şi în ziua de azi.


Odinioară, aici era, practic, o zonă din afara Bucureştilor. În stânga se află cunoscuta „Vilă cu clopoţei”, care a aparţinut doctorului Nicolae Minovici. La mijloc este Fântâna Mioriţa, monument realizat în 1936 după planurile arhitectului Octav Doicescu şi având pe cele două ziduri mozaicuri create de sculptoriţa Miliţa Petraşcu. A treia piesă a acestui ansamblu arhitectonic este Gara Băneasa, ridicată tot în 1935, după planurile arhitectului Duiliu Marcu.

 Surse:  Aristide Ştefănescu, „Bucureştii anilor ’30”, Editura Noi, Bucureşti, 2005

„Statuia Lupoaicei a fost dăruită oraşului Bucureşti de Primăria Romei, în 1906.” – Aristide Ştefănescu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial