Aripa frântă a lui Aurel Vlaicu

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la moartea celebrului aviator Aurel Vlaicu. Iniţial se hotărâse ca înmormântarea să aibă loc în satul său natal din Ardeal, Binţinţi, însă tatăl său a decis ca aviatorul să fie îngropat la Bucureşti.

Se cunoaşte mai puţin, în ziua de azi, că trupul neînsufleţit al lui Aurel Vlaicu a fost depus la Biserica „Sf. Gheorghe” înainte de a fi înmormântat la Cimitirul „Şerban Vodă”. După calendarul vechi era începutul lui septembrie, un septembrie tragic pentru pionieratul aripilor româneşti şi nu numai. Ce se întâmplase până în acel moment? De la Războiul Balcanic, în care România a avut un diferend major cu Bulgaria, rezolvat prin Tratatul de pace de la 28 iulie, până la nesfârşitele certuri politice, ţara noastră părea a fi un teren de dispute de tot felul. În timpul acestei atmosfere „încinse”, vestea morţii lui Aurel Vlaicu a scurtcircuitat conştiinţa înflăcărată a opiniei publice.

 

„A căzut ca o săgeată la pământ”

Aurel Vlaicu plecase sâmbătă, 31 august (13 septembrie după calendarul nou), cu aeroplanul construit de el, având intenţia de a traversa Carpaţii. Potrivit mărturiilor de la acea vreme, „la ora 4 a fost văzut deasupra Ploieştilor, la o înălţime de 400 sau 450 de metri, unde a executat mai multe viraje de cea mai mare îndrăzneală”. Martori oculari, nişte ţărani, l-au văzut făcând, între Câmpina şi Băneşti, mai multe manevre destul de periculoase, părând, la un moment dat, că intră în vrie. După o cădere „cu o iuţeală ameţitoare”, aparatul s-a redresat pentru scurt timp la înălţimea de 50-60 de metri, după care „a căzut ca o săgeată la pământ”.

Ultima „escală”, Biserica Sf. Gheorghe

Aviatorul a fost găsit sub motor. Avea o rană la cap şi ambele picioare fracturate. S-a tras concluzia că voise să aterizeze când se afla deasupra localităţii Băicoi, însă din cauza unei livezi de pruni a fost nevoit să-şi continue zborul. La un moment dat însă, „una dintre aripi s-a desprins (…), apoi aparatul s-a plecat pe dreapta şi s-a prăbuşit”. S-a pus problema ca trupul neînsufleţit al lui Aurel Vlaicu să fie transportat în satul său, Binţinţi, pentru a fi înmormântat acolo. Tatăl său, „Neica Dumitru”, s-a opus şi a dorit „să fie îngropat la Bucureşti, în capitala ţării pe care a slujit-o”. Înainte de a fi înhumat la Cimitirul „Şerban Vodă”, marele aviator a făcut o ultimă „escală” la Biserica „Sf. Gheorghe”.

„Minunate şi curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător. (…) De câte ori se răsucea (…), lumea îl răsplătea pe român cu ovaţii furtunoase.”-  Ziarul „Neue Freie Presse”

„Vlaicu a fost o glorie naţională.” – Constantin Bacalbaşa

 Sursa:   Constantin Bacalbaşa, „Bucurescii de altădată”, Ed. Albatros, 2007

 Foto:   http://www.imagoromaniae.ro/imagini/bucureti-biserica-sf.-gheorghe-nou.html

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial