1 Decembrie 1918, dată-simbol a întregirii României

 

Unirea Transilvaniei cu Regatul a rămas, peste timp, ca fiind data cea mai importantă din istoria modernă a României. Contextul european favorabil Unirii, de după Primul Război Mondial, a fost fructificat însă cu preţul sângelui ostaşilor armatei române, care au fost angajaţi într-un război decisiv cu Ungaria, în timpul căruia au ocupat Budapesta. 

 

 

Zorii primei zile a anului 1918 găseau Bucureştiul ocupat. În acel context nefericit, în care, practic, administraţia ţării şi Curtea Regală erau mutate în întregime la Iaşi, a existat o primă încercare de stabilire a termenilor păcii cu ocupantul german. „La Palatul Şuţu, în noaptea de revelion a anului 1917 spre 1918, s-a desfăşurat o convorbire foarte interesantă între Alexandru Marghiloman, care era preşedintele Partidului Conservator (a devenit ulterior prim-ministru, din martie 1918), şi feldmareşalul german August Mackensen, care era comandantul trupelor germane din România. Pe vremea aceea, Bucureştiul era ocupat de nemţi, cele 707 zile de ocupaţie germană. În timpul convorbirii s-au pus bazele, să spunem aşa, păcii ulterioare semnate tot la Bucureşti, în 1918, o pace vremelnică, e adevărat, care a durat şase luni, până când au câştigat aliaţii”, a derulat istoria acelor vremuri profesorul Dan Falcan.

 

„Tata Burtălău”, un mare francez la Bucureşti

O mărturie emoţionantă a reîntoarcerii regelui Ferdinand şi a reginei Maria la Bucureşti, care a avut loc pe data de 1 decembrie 1918, a fost consemnată de scriitorul Victor Bilciurescu: „Am făcut şi eu parte din marea mulţime bucureşteană care a aruncat crizanteme armatei noastre, ce se întorcea după doi ani de absenţă, în frunte cu regele Ferdinand, valoroasa lui soţie, adorata regina Maria, şi marele prieten, devenit cu această ocazie cetăţean de onoare al României, generalul Berthelot, «tata Burtălău», cum îi ziceau drăgăstos soldaţii noştri (…)”. În aceeaşi zi, la Alba Iulia avea loc Marea Adunare Naţională a Românilor din Transilvania şi Ungaria, la care au participat, conform surselor din acea vreme, peste 100.000 de oameni.

 

Entuziasm fără precedent

Istoria zilei de 1 Decembrie, consemnată prin aceste două evenimente care aveau să marcheze decisiv formarea României Mari, a rămas înscrisă nu numai în memoria celor care au fost acolo, ci şi prin rezoluţia citită de Vasile Goldiş, care dădea glas voinţei populare exprimate prin vocea celor 1.228 de membri aleşi ai Marii Adunări Naţionale, şi care decreta „unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”. Un arc simbolic ce a unit cele două oraşe, Bucureşti şi Alba Iulia, a fost constituit de entuziasmul fără precedent al participanţilor la cele două mari adunări. Pe de o parte, simbolul regalităţii, garant al statului de drept şi al echilibrului democratic, întruchipat de regele Ferdinand şi regina Maria, iar, pe de altă parte, peste Carpaţi, Marea Adunare Naţională a Românilor din Transilvania şi Ungaria, ca organism garant al Marii Uniri.

 

Regina Maria, artizana traducerii în fapt a Unirii

Ziua de 1 Decembrie 1918 a rămas, ca simbol istoric, data când a fost realizată unirea Transilvaniei cu România. În fapt, lucrurile au stat altfel, România fiind nevoită să poarte un nou război, în 1919, cu Ungaria, ţară care solicita trupelor române să se conformeze deciziei Antantei privind linia de demarcaţie stabilită. Unităţile române staţionate de-a lungul Tisei au fost atacate pe 20 iulie 1919 de trupele ungare, însă, după o retragere organizată, românii au contraatacat, rezultatul fiind ocuparea Budapestei la 4 august 1919. Negocierile din timpul Conferinţei de Pace de la Paris, purtate cu multă pricepere şi inteligenţă de regina Maria, au avut ca rezultat stabilirea graniţelor României Mari. Actul care a certificat marea unire a fost ratificat abia pe 4 iunie 1920, la Trianon, când România şi Ungaria au semnat Tratatul de pace în urma războiului din 1919.

 

„Ne-am întors. Cu adevărat ne-am întors acasă după un surghiun de doi ani.…Ne-am întors triumfători.Nu spun aceasta cu vreun gând de trufie, ci cu smerenie, ca una ce-ar vrea să cadă în genunchi şi să aducă prinos de mulţumiri.” – Regina Maria

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial